Proverbele Chapter 15

1. Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.

2. Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. –

3. Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. –

4. Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. –

5. esocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. –

6. În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. –

7. Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. –

8. Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –

9. Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. –

10. Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. –

11. Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! –

12. Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. –

13. inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. –

14. Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. –

15. Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. –

16. Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! –

17. Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. –

18. Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. –

19. Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –

20. Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. –

21. ebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –

22. Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. –

23. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –

24. Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. –

25. Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. –

26. Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. –

27. Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. –

28. Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. –

29. Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. –

30. privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. –

31. Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. –

32. Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –

33. Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. –